Minunea de la Tandarei.
Sunt arhitect de profesie si practic meseria cu oarecare succes. O meserie cu mult mai rationala si mai tehnica decat se crede de obicei, ceea ce exclude banuiala unor "fose" mistice sau "fantezii" poetice. Sunt trecut de 60 de ani si ceea ce am sa va relatez s-a intamplat cu multa vreme in urma, in copilaria mea. Dar se stie ca cele mai intense si persistente amintiri sunt cele din copilarie. As mai remarca faptul ca fenomenul pe care vi-l voi relata a avut maximum de martori posibili: o localitate intreaga!
De Pasti, cand "a plouat" cu icoane
In anii 50, locuiam cu familia in Baragan, in comuna Tandarei. Nu eram deportati politic, ci... "pititi politic". Tata primise o decoratie minora pe frontul de Est. Multi ani dupa razboi, a trebuit sa ne tot schimbam precipitat, "peste noapte", domiciliul, imediat ce ne dadeam seama ca autoritatile de ocupatie sovieto-comunista "l-au localizat". Eram de fapt "nomazi politici", categorie raspandita in acea vreme.
Cred ca in 1950 (poate 51), in dimineata zilei de dupa slujba de Inviere, in satul unde stateam au "aparut icoane" (citez cuvintele cu care contemporanii si-au anuntat evenimentul). Ca tot satul si cu tot satul, am admirat toata ziua "inexplicabila" si miraculoasa expozitie. Eu cu sora mea (opt ani mai mare ca mine) o vizitam tinandu-ne frumos de manuta. Si aveai ce vizita! Zeci, poate sute de metri patrati de pictura bisericeasca policroma, in cel mai minunat stil bizantin. Executata cu multa maiestrie. Ce imi amintesc pregnant de la acest "vernisaj" (nu compilez cu amintirile altora, macar si pentru faptul ca, ciudat, ulterior in familie si printre cunostinte, a fost rar si superficial pomenit evenimentul):
1 Acoperisul bisericii era ca nou, stralucitor, argintiu, si pe el erau pictate personaje din religia crestina, la scara foarte mare. Imi a
