Fără să se uite în ochii tăi, fără să te descoase de moşi, strămoşi şi alte rubedenii cu boli la dosar, ştie dintr-o atingere unde te doare cel mai rău. Cu mişcări vârtoase sau, dimpotrivă, delicate, mâinile-i pricepute vindecă fără doar şi poate locul sensibil. Câteodată, cât ai clipi, alteori prin cure repetate, poate ani la rând.

Într-un cabinet din Clinica de Medicină Fizică şi Recuperare a Spitalului de Urgenţă Craiova, două mâini aleargă neobosite de-a lungul unei lombosciatici. O netezeşte, să o cunoască, apoi o frământă în locurile pe care le-a găsit sensibile. Din nou şi din nou, până când simte cum contracturile musculare slăbesc, iar trupul se relaxează sub presiunea degetelor. Cu podul palmei bate apoi pielea, scurt, metodic, nedureros, zâbovind mai mult în jurul coloanei şi al bazinului. Şi cu aceeaşi precizie a mişcării, aplică de-a lungul şi de-a latul zonei suferinde vibraţiile de calmare. Încă o netezire, şi tratamentul este gata. Pacientul se ridică şi iese pe uşă cu durerea evident atenuată. Nu-i timp decât de o spălare pe mâini şi intră altul. Iar palmele îşi reiau mişcările energice, calculate.

„Sunt zile în care nu prea ai timp să faci o pauză. Opt ore în care nu mă abat cu nici un preţ de la toate manevrele care trebuie respectate într-un masaj. Este un consum mare de energie, este obositor, dar îmi place ce fac. Şi acesta este un remediu destul de bun împotriva oboselii“, spune, în timp ce îşi ia în primire următorul pacient, cu aceeaşi vioiciune de parcă ar fi fost primul.

Ion Giulea, masor la Spitalul de Urgenţă, s-a născut nevăzător, într-o familie în care alţi doi fraţi i-au împărţit destinul, deşi ambii părinţi au fost complet normali. A avut norocul însă să fie îndrumat pe o cale menită să-i uşureze oarecum soarta potrivnică. Astfel, a urmat grădiniţa, şcoala primară, gimnaziul şi Liceul pentru Deficienţi de Vedere