- Cultural - nr. 96 / 21 Mai, 2007 Coperta cartii "Singur sub dus" tradeaza faptul ca Dan Chisu vrea sa socheze cu orice pret, sa iasa in evidenta daca nu ca actor, regizor, atunci ca un "guru" al gurmanzilor si un scriitor (cel putin) excentric: "Vero cea aramie, fara urme de sutien sau chiloti pe corp, care-si facuse din soare un amant permanent, singurul pe care-l lasa sa o imbratiseze fara nimic pe ea". Trec peste pasajele deochiate si incerc sa retin de fapt ...problema lui Dan Chisu, care incepe in capitolul II, dupa ce in primul descrie senzatiile lui de sub dus si amintirile pe care i le trezeste apa. In urmatorul capitol remarcam ca drama e una comuna cu a multora dintre artistii din Romania. "Esti tanar, freci menta pe la Buftea, asistandu-l pe unul sau pe altul sa-si faca norma de filme, stii ca nu vei intra niciodata la IATC pentru ca nu ai pile si situatia din tara se inrautateste pe zi ce trece. Ai trei solutii, sa pleci din tara, sa o tai in Occident sau sa-ti bagi picioarele si sa fortezi granita. Cam asta aveam in cap dupa ce am terminat liceul si vreo sase ani am tras de timp ca sa nu fac armata, fentand tot felul de scoli, penduland intre universitate si institutul pedagogic, in functie de unde ma prindeau cu dosarul scos pe blat pentru un nou examen la IATC. " (Suna cunoscut!) Dan Chisu povesteste cum s-a casatorit "de forma", ca sa plece in Paris, apoi in Spania, cum a revenit in Romania, cat de usor ii este sa agate si cat de usor se lasa agatat. Si totusi capitolul 9 incepe cu "Sunt sigur in casa. Sunt singur pentru ca sunt un bou. Pentru ca am fugit de fiecare data cand am intalnit pe cineva care ar fi meritat increderea mea, nu incertitudinea mea, ca daca nu e cea care trebuie si, imediat dupa ce o iau, o intalnesc pe cea care merita de fapt sa fie nevasta mea". Apoi aflam cum a cunoscut-o pe mama copilului sau, "Manu", cea despre care crede