- Diverse - nr. 96 / 21 Mai, 2007 Zice ca, coborandu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe Pamant, a luat cu sine vreo cativa ingeri, ca sa le arate si lor lumea in care traiesc oamenii pamanteni! Ingerii, umbland incolo si-ncoace prin lumea larga, cat timp vor fi umblat, le placura tare mult de lumea oamenilor pamanteni, si mai cu seama unuia, asa incat la despartire incepu a plange in hohot, de-i curgeau lacrimile la vale. Dupa ce se departara de Pamant, inaltandu-se in sus catre cer, Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei mai frumos si ce le-a placut pe Pamant. Ingerii raspunsera ca biserici frumoase, ori calugari imbracati in haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, numai unul nu-i raspunse nimic, care sta trist si ingandurat. Mai in urma, il intreba Dumnezeu si pe acesta ca pentru ce e trist si de ce nu raspunde nimic. - Mi-e frica ca ma vei certa rau! ii raspunde ingerul. - Nu-ti fie teama de nimic! - ii zise Dumnezeu - caci de una si aceeasi soarta va veti bucura! Ingerul, cazand in genunchi dinaintea lui Dumnezeu, cu ochii in lacrimi, ii zise: - Doamne, sunt trist si amarat de aceea ca ochii unei pamantene mi-au picat asa de dragi, ca nu-i chip sa-i mai uit vreodata, fiind asa de frumosi cum nu mai vazusem niciodata! - Si ai cui erau? intreba Dumnezeu. - Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un camp verde. - Si ai grait ceva cu ea? intreba iarasi Dumnezeu. - Da! Caci imi cazuse draga si i-am spus ca mi-as da viata ingereasca pentru ochii ei cei albastri ca cerul inseninat! Auzind Dumnezeu cele spuse, incepu a se face ingandurat si din om cu fata senina si fruntea curata se prefacu intr-un mosneag cu fruntea toata crete. Si apoi, cum mergeau asa, inaltandu-se cu totii incetinel catre scaunul cel dumnezeiesc, ajungand la marginea cerului, Dumnezeu ii opri in loc si le zise: - Stiu ca daca veti merge cu totii in cer