Nu cred in ideea remizei in bataliile politice. In cazul referendumului, castigatorul fiind mai mult decat evident, as propune sa ne concentram in randurile urmatoare asupra celor care au pierdut sau care vor avea de pierdut in scurt timp. Personal, cred in teoria potrivit careia razboaiele au si ceva pozitiv - clarificarea raporturilor de forta. Decat sa ai o spirala a amenintarilor si un blocaj politic continuu, confruntarea directa e binevenita - macar exista un castigator clar. Daca e si un razboi scurt, cu atat mai bine. Numai ca astfel de momente de maxima intensitate conduc si la devoalarea cu maxima claritate a taberelor pro si contra, cu foarte multe consecinte ulterioare pentru actorii care pierd.
Daca ar fi sa simplificam foarte mult, cum isi proiecteaza totusi mintal cetateanul de rand ceea ce s-a intamplat in aceste saptamani? Cu destul de mare certitudine ne-am putea imagina ca proiectia taberei pro-Basescu a fost destul de clara si usor de acceptat din punctul de vedere al disonantei cognitive. Presedintele Romaniei Traian Basescu si poporul, plus PD si PLD.
De cealalta parte au putut vedea cea mai stranie coalitie de fosti diplomati, fosti comunisti, magnati, extremisti, fosti securisti, plus Calin Popescu-Tariceanu si Ludovic Orban. Dl. Tariceanu a beneficiat desigur, din plin, de sprijinul PSD, PRM, PC si UDMR pentru a-si asigura in continuare scaunul de prim-ministru. Daca pana acum acest lucru se intampla in tacere, vizibilitatea sporita a acestei aliante stranii a atras de la sine foarte multe costuri, in special pentru PNL, care acum se afla in picaj, sub pragul electoral. Dar asa se intampla intotdeauna cand alegatorii tai se prind ca nu ii mai reprezinti pe ei, ci doar interesele tale. Acum la final de campanie, sunt cateva lucruri poate nu foarte evidente, dar care trebuie spuse:
Multimea tacuta pro-reforma. Maturitatea
