Sarbatoare ciobaneasca in Valea Muntelui.

Este vremea Sambrei oilor! In inima spatiului mioritic, ciobanii isi dau intalnire sub semnul crucii, masoara laptele, numara oile si caprele, le impreuna in turme, cer binecuvantarea Celui de Sus, si-o pornesc spre pajistile din munti. Cu toate ca si-au lepadat portul si casele vechi, din lemn, maramuresenii mai pastreaza traditiile milenare legate de oierit

"Dragu-mi-i vara la lucru..."

Sus, la stana din munti, la Hici, pe pajistea lui Lenghel din Valea Muntelui (Barsana, Maramures), la inceputul lui mai se aduna toti stapanii de oi din zona, ca sa serbeze masura laptelui. In ceaune imense, tocana de oaie fierbe la foc domol. Sticle cu horinca trec din mana-n mana. Hardaie de fag, proaspat spalate si frecate cu bureti de sarma, isi asteapta laptele cald, spumos si strecurat. Pe firul vaii, siruri de intarziati iutesc pasul. Pe coasta, la poale de padure, turmele ies pe rand in luminis. Ciobanii asteapta semnul sa porneasca spre strunga. Clopotele agatate la gatul capritelor umplu muntii de larma. In scurt timp, poiana se albeste cu sute de animale, ceterasii ridica arcusul, bacitele de la ceaune prind sa strige cu voci inalte: "Dragu-mi-i vara la lucru/ Cu mandra cand canta cucul.../ Si mi-i drag vara pe vai/ Cu mandra sa facem clai..." .

Parintele Ion Urda, un fel de popa Balint al Barsanei, isi indeamna comunitatea sa iuteasca pregatirile. Verifica cununa de flori de camp agatata de crucea de mesteacan in urma careia vor defila turmele. Crucea sta infipta in dreptul strungii, unde mulgatorii s-au apucat de treaba. Un sir de barbati, cu galetile tinute strans intre genunchi, iau in primire animalele manate de strungari. Mulg si rad cand unul dintre ei zice: "Oti vedea voi pe dracu la anul, cand ne-or pune astia de la Ue aparatele de muls in mana!...". "Nu ti teme", raspunde Lenghel,