- Diverse - nr. 96 / 21 Mai, 2007 Evolutia formatului cartii de la manuscris la tiparitura a durat cu aproximatie o jumatate de secol (1450-1500). Primele carti tiparite au capatat numele de incunabule, din latinescul incunabula - leagan, scutec, care ulterior si-a adaugat sensul metaforic de inceput - punct de plecare. Abia in a doua jumatate a sec. al XVII-lea, termenul capata sensul pe care il avem si astazi, de primele carti tiparite intre anii 1450-1500, indiferent de limba si localitatea unde au fost tiparite. Valoarea lor se datoreaza vechimii si raritatii. Tipariturile primelor ateliere tipografice scoteau in tiraje reduse numai cateva zeci de exemplare. Multe din ele, de-a lungul veacurilor, s-au pierdut datorita unor calamitati - incendii, razboaie, a pastrarii necorespunzatoare etc. Dupa 1480, unele carti vor ajunge la un tiraj de 1.000 de exemplare. Vechii copisti invata noul mestesug. Printre ei se numara Peter Schoffer din Maienta, asociat al lui Johanes Fust, continuator al lui Gutenberg. Pentru prima data foaia de titlu apare in 1481, la cartile editate de Dupre in Franta, apoi in 1484 la o tiparitura despre cartile de medicina ale lui Peter Schoffer. Prima emblema de atelier tipografic a fost cea a lui Fust si Schoffer din Maienta. Primele incunabule nu ieseau legate din atelier, ci erau vandute in coli tipografice. Ulterior cumparatorul punea sa i se lege cartea dupa preferinta. Colile aveau locuri libere pentru ornamente, titluri, ilustratii ce cadeau in sarcina rubricatorului si miniaturistului platiti de cumparator. Pana la inceputul secolului al XVII-lea, incunabulele nu s-au bucurat de o atentie speciala din partea bibliologilor, colectionarilor. Abia in a doua jumatate a secolului al XVII-lea atentia cercetatorilor a fost atrasa pentru achizitionarea acestor pretioase piese, adevarate monumente ale culturii umane. Cat priveste incunabulele ro