Contextul? E tot mai la modă conceptul lansat de fostul prim-ministru, Adrian Năstase, şi preluat de alţi politicieni, chiar contrari convingerilor economice ale lui Năstase. Conceptul? Celebra expresie: «Avem două Românii». Dar dacă avem trei Românii? A treia fiind desprinsă din primele două şi formată din «stranierii» care lucrează în străinătate? Am învăţat să îi respect mai mult pe românii din străinătate, pentru că sunt convins că o mare parte din creşterea economică este datorată lor. Din economiile lor, trimit bani acasă (anul trecut, cinci miliarde de euro), iar în primele luni ale anului 2007 - 1,6 miliarde de euro. Românii sunt cei mai mari investitori din economia românească, fie că vrem să recunoaştem, fie că nu. Doar că mi-e teamă că rolul lor se va diminua. Şi voi detalia. Dar conceptul de două sau trei Românii este doar o figură de stil. Doamne fereşte să devină o realitate! Cu bune şi cu rele, românii trebuie să îşi respecte ţara, să fie mândri de tradiţie şi să folosească orice pârghie pentru a-şi promova identitatea naţională. Eu, personal, sunt mândru că sunt român, şi datorez României toată educaţia mea de până acum. Cu bune şi cu rele.
Cine sunt investitorii străini? Sunt entităţi care plasează banii, având cel puţin una dintre următoarele trei ţinte: profitul pe termen scurt, profitul pe termen mediu, profitul pe termen lung. Unde plasează banii investitorii străini? În afaceri care sunt reprezentate de obiectul de activitate al societăţilor comerciale. Afacerea se poate naşte de la zero sau se poate prelua o altă afacere (prin privatizare - preluarea unei părţi, chiar şi majoritare, de la o entitate de stat, sau prin vânzare-cumpărare).
Am pornit în 1989 de la aproape sută la sută proprietate a statului, în ceea ce priveşte activităţile comerciale (excepţie făceau micile activităţi cooperatiste). Dar cum a fost construită proprie
