- Cultural - nr. 97 / 22 Mai, 2007 La borna optzeci, marele om de cultura, prof. univ. dr. OVIDIU V. BUTIU ofera cititorilor sai o noua carte, un poem de o deosebita profunzime, de inspiratie biblica, cu extinse implicatii mitice si istorice. Asa cum remarca autorul, poemul "Drumul spre stele" a fost scris in spiritul principiilor lui Platon, dupa care "sufletele ce-si indeplinesc misiunea lor pamanteasca se reintorc in stele". Prin aceasta reintoarcere ele atesta ideea "sufletului nemuritor", deci a primordialitatii spiritului, constiintei si a gandirii, sufletele fiind, in esenta, o "realitate nemuritoare, de sine statatoare". O carte a maturitatii sale poetice, a densitatii ideatice bazate pe multiple surse de informare, pe o adanca reflectie a universului. Ovidiu V. Butiu ne marturiseste cum "Drumul spre stele" este o "adevarata elevatie sufleteasca, care prin tablourile sale mistice ma apropie de «Trandafirul ceresc»", din cuprinsul scrierilor biblice. De altfel, grupul celor 23 de "cantate": Creatia divina, Zeea Zapezii eterne, Diluviul, Drumul spre Eden, Edenul, Mirificul mar de aur, Antichitate politeista, Monoteismul, Cortegiul Domnului si Lumina din lumina releva intuitii geniale ale drumurilor spre desavarsire, care s-au impus in permanenta in istoria omenirii, fiindca, spunea autorul: "lumea ideilor lui Platon nu a secat niciodata". In fapt, in "Drumul spre stele", poetul Ovidiu V. Butiu ne destainuie drumul omului spre cucerirea identitatii absolute, dincolo de natura, drumul spre eternitate imaginat de Eminescu, drumul lui Orfeu si a frumoasei Euridice prin lumea spiritelor, ca si "drumul umanitatii spre renasterea spirituala" din celelalte poeme, ale englezului John Milton: "Paradisul pierdut" si "Paradisul regasit". Microuniversul cuprins in "Drumul spre stele" este cat se poate de plastic exprimat in versurile: Din stele-au coborat ingeri albastri/S