Atunci cand Adrian Nastase spunea, la finalul campaniei electorale din 2004, ca exista doua Romanii, parea ca discursul sau avea o tinta integrationista. Adica fostul premier ii cerea lui Basescu sa tina seama, in mandatul sau, nu doar de romanii care l-au votat pe el, dar si de cei care l-au votat pe Nastase. In prezent, se vorbeste din nou de mai multe Romanii. Exista o diferenta: acum, delirul interpretativ a impartit Romania in foarte multe felii, in functie de cum s-a votat la referendum. Exista o Romanie a celor care l-au sustinut pe Basescu (cam 33% din total), una care l-a vrut demis (foarte mica) si inca una, cea majoritara, care nu a participat deloc la vot. Spre deosebire de 2004, modul in care se discuta despre aceste Romanii este unul de-a dreptul intolerant. Fiecare cu Romania lui - aceasta pare sa fie concluzia discursurilor pe care politicienii le-au tinut dupa votul de sambata. Chiar daca presedintele Basescu sugera, in doua randuri (la Modrogan si in Piata Universitatii) ca trebuie tinut cont si de cei care au votat impotriva lui, majoritatea sustinatorilor sai, dar si el insusi, prin initiativa mitingului periodic din centrul orasului, au dat interpretarea conform careia poporul care conteaza este cel care este de acord cu el. Nici acuzatorii lui Basescu nu se comporta diferit. Ei se strang in jurul participarii reduse la vot, aratand ca presedintele nu reprezinta intreaga Romanie.
O asemenea abordare, in care castiga cel care o are cea mai mare (sustinere electorala, desigur), este total nedemocratica. Ea nu sugereaza acceptarea celorlalti si, mai ales, acceptarea celor care au o sustinere minoritara. Dimpotriva, daca nu se poate impune punctul de vedere al majoritatii asupra minoritatii, atunci sa se consolideze democratia doar in jurul majoritatii. De pilda, presedintele vorbeste de consolidarea comunicarii doar cu propriii sustinatori
