- Cultural - nr. 97 / 22 Mai, 2007 Aniversari

ASOCIATIA ARTISTILOR PLASTICI MURES Trei decenii pot sa insemne putin ca timp, un interval pe care Tudor Vianu l-a pus ca hotar de "generatie", dar poate sa insemne mult ca istorie culturala. Un interval cu pietre grele la gatul sau, daca avem in vedere ca treisprezece dintre acesti ani s-au derulat pentru Asociatia Artistilor Plastici Mures sub taisul necrutator al ideologiei rosii, iar alti saptesprezece au trebuit sa faca fata tuturor provocarilor unei tranzitii fara orizont si fara prea mult respect pentru cultura, in general. Paradoxul e ca tocmai acest vartej al vremurilor a fost de natura sa mobilizeze mai mult energiile creatoare. Iar teritoriul plasticii muresene a avut un dinamism recuperator si compensator atator frustrari si interdictii. Arta amatoare e o sintagma cel mai adesea depreciativa, un stigmat care ignora o realitate irefutabila: nimeni/nimic nu e mai presus de valoare. Dispretul suveran, refuzul oricarui gest de condescendenta au aruncat, uniformizator, la cosul de gunoi ceea ce nu avea garantii universitare. Negarea oricarei perspective, doar din considerente de studii, mi se pare ipocrizie. Valoarea poate exista dincolo de orice studii, la fel cum la umbra atator diplome stau impostori. Pentru ca o diploma nu-ti da si garantia talentului si a valorii. E doar o calitate. Atatia "diplomati" s-au cufundat in anonimat. O opera n-o poate legitima nici o diploma si n-o poate sustine nici o licenta, daca ea n-are… valoare. Disputa pe tema amatorism/profesionalism a facut sa curga multa cerneala, sa se ascuta multe sabii. Mult zgomot pentru nimic. Pentru ca exista o singura realitate incontestabila: valoarea. Restul e tacere. Sintagma "Arta amatoare" a fost un instrument al politicii de tavalugire a valorilor la un nivel cat mai jos. A facut partie tuturor veleitarilor si refuzatilor. Dar nu toti a