Referendumul a trecut, batalia continua. si, dincolo de demagogia de campanie, de figurile impuse, de inversunarea jucata cu sau fara talent de protagonisti sau de emotivitatea debordanta a publicului, realitatea politica isi revendica drepturile. O data ce sectiile de votare s-au inchis, vraja s-a ridicat. Chiar daca Basescu se intoarce la Cotroceni cu cateva sute de mii de voturi mai mult decat in 12 decembrie 2004 si diferenta dintre Da si Nu a fost de 50%, fractura asteptata de unii nu s-a produs. Ruptura ramane inca un proiect al consilierilor presedintelui. Partidele antiprezidentiale sunt inca intacte, iar majoritatea antiprezidentiala respira, chiar daca sacadat. De aceea, in crunta batalie pentru majoritate lupta se muta din nou in interiorul partidelor.
Pentru ca victoria lui Traian Basescu sa fie totala, participarea la urne era cruciala. Or, dupa datele oficiale, cele pe care le retine de obicei istoria, doar 45% dintre cei inscrisi pe listele permanente s-au prezentat la urne. Iar disputa privind numarul real al cetatenilor cu drept de vot din Romania are acum doar o valoare teoretica. Totusi, diferenta de aproape un milion de votanti dintre datele oficiale, preluate de la Evidenta Populatiei (aproximativ 18.200.000) si cele ale Institutului National de Statistica (aproximativ 17.300.000), se cere nu doar explicata, ci si corectata. Variatia datelor privind alegatorii de pe listele permanente urmeaza o curba putin credibila, cata vreme, spre exemplu, la alegerile din 1996 corpul electoral era de 17.218.654, pentru ca in 2004 sa ajunga la 18.444.934, in conditiile in care populatia Romaniei a scazut.
Previzibil, votul impotriva unei clase politice rupte de societate a predominat. si daca Basescu nu a obtinut intreaga legitimitate, pozitia sa e mult mai confortabila decat a adversarilor sai, care sunt coplesiti de rezultate. Dar nu inca laminati.
