- Diverse - nr. 97 / 22 Mai, 2007 Toti pastram in suflet un sat al copilariei - nu exista nicio indoiala, una dintre fibrele ce alcatuiesc fiinta romanului este SATUL. Cand cresti printre tarani, inveti sa iubesti si, imprumutand sistemul lor de valori, intelegi si pretuiesti mai bine viata. Duminica, 13 mai, am coborat credintelor populare, cheile vremurilor, cu care inchid sau deschid fie vara, fie iarna si de care depind activitatile pastorale si viata turmelor. Acum, la inceput de mai, se constituie turmele, se face prima mulsoare si sfintirea turmei si a ciobanilor, urmate de o frumoasa cateva trepte ale timpului, incercand sa traim si noi, asa cum strabunii nostri au facut-o, participand la sarbatoarea oierilor, "sfestania oilor", de la Idicel Padure. Sarbatoarea marcheaza inceputul anului pastoral jalonat de cei doi sfinti protectori Sf. Gheorghe si Sf. Dumitru, care detin, conform petrecere campeneasca. Odinioara se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui proprietar; dupa aceasta cantitate de lapte i se calcula cantitatea de branza cuvenita fiecarui proprietar, la spargerea stanei, numita alesul oilor. Acum cantitatea de branza se stabileste prin intelegere intre ciobani si proprietarii de oi, 5 kg de branza si 1 kg de urda la Idicel Padure. Gazda la obicei, ne-a fost Mihai Ilea. El este seful stanii, urmind o traditie de familie. La Idicel Padure, un sat frumos ca-n povesti, cu case risipite pe coline, adevarate imparatii de frumuseti verzi, oamenii vigurosi si sfatosi ale caror principale ocupatii au fost si au ramas cresterea animalelor, continua sa-si oranduiasca viata dupa aceleasi traditii si obiceiuri stravechi, mostenite de la mosi stramosi. Invitati la sarbatoare, am ajuns pe platoul Potocului, unde e stana lui Mihaila, in preajma amiezii, tocmai cand veneau oile de la pasune si am avut ocazia sa vedem pe indelete munca ce