Reprezentanţii băncilor au discutat săptămâna trecută despre lipsa personalului calificat în unităţile din România, care are drept cauză, potrivit acestora, perioada prea scurtă de probă, în comparaţie cu alte ţări, unde ajunge şi la 12 luni.

Conform Codului Muncii, articolul 31, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, angajatorul poate stabili o perioadă de probă care variază în funcţie de postul ce urmează să fie ocupat şi de calificarea potenţialului angajat. „Pentru funcţiile de execuţie este de cel mult 30 de zile calendaristice, iar pentru funcţiile de conducere, de cel mult 90 de zile calendaristice“, a declarat Silviu Cotigă, inspector-şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Dolj. Potrivit legislaţiei în vigoare, în cazul muncitorilor necalificaţi, perioada de probă nu poate depăşi cinci zile lucrătoare, iar în cel al absolvenţilor de instituţii de învăţământ, şase luni.

În perioada de probă, salariatul se bucură de toate drepturile

Cu toate că există şi cazuri, confirmate, de altfel, de craiovenii intervievaţi, în care angajatorii le lasă angajaţilor impresia că perioada de probă trebuie să fie neplătită, acest lucru este ilegal. „Pe perioada de probă, salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă şi în contractul individual de muncă“, a explicat Silviu Cotigă. Potrivit acestuia, perioada de probă trebuie inclusă în contractul de muncă, deşi mulţi se folosesc de aceasta pentru a nu angaja persoanele respective. „Trebuie făcut mai întâi contractul de muncă şi în perioada de probă angajatorul vede dacă îndeplineşti condiţiile pentru postul respectiv“, a adăugat Cotigă. Acesta a explicat că pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta printr