Pe front, sub bombardamentele avioanelor inamice, Ion Dragnea se găndea că nu va mai prinde zorii zilei următoare. Acum, la 100 de ani, spune că şi-a trăit viaţa ca pe un roman, că a trecut prin aventuri de film, dar că uitarea i le-a lăsat doar pe cele care l-au marcat.
Pe front, sub bombardamentele avioanelor inamice, Ion Dragnea se găndea că nu va mai prinde zorii zilei următoare. Acum, la 100 de ani, spune că şi-a trăit viaţa ca pe un roman, că a trecut prin aventuri de film, dar că uitarea i le-a lăsat doar pe cele care l-au marcat.
Ion Dragnea s-a născut in comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, la 26 octombrie 1906. "Am trăit vremuri grele... In timpul primului război mondial eu invăţam alfabetul. Tata a fost concentrat şi a murit pe front. Eu şi cei doi fraţi ai mei am rămas orfani de război. Tare greu i-a fost mamei cu noi", işi aminteşte nea Ioniţă, şi lacrimile ii joacă in ochi. "Tot satul ăsta era atunci pe moşia unui boier. Il chema Jenică Urdea. Nu dădea o ţigară la un muncitor boierul ăsta... Atăt era de zgărcit." I-ar fi plăcut să meargă la liceu, dar "atunci nu puteai să visezi la şcoli... Pănă la vărsta adolescenţei am muncit pămăntul boierilor. La sapă. Cănd venea vremea recoltei, intăi duceai partea boierului acasă şi abia dup-aia o luai pe a ta. Moşia pe care lucram eu nu era cea de aici, era tocmai lăngă Curtea de Argeş. Plecam de acasă pe jos, la ora 4 dimineaţa, şi ajungeam acolo unde aveam de lucru la 6. Cănd nu era muncă la cămp, mergeam cu vitele boierilor la islaz... Am dus-o greu...". Iarna, pentru că nu aveau cu ce să hrănească porcii, mama ii trimitea cu ei in pădure. "Codrul era la vreo 5 kilometri de casă. Acolo, porcii găseau jir şi ghindă. Iar noi ingheţam de frig...", povesteşte centenarul, frămăntănd in măinile lui mari şi muncite un colţ al ziarului care acoperea masa.
O FAMILIE. Nea Ioniţă
