Între conducerea Italiei şi cea a Marii Britanii există diferenţe fundamentale. Nu doar forma de guvernământ - una e republică, cealaltă monarhie. Preşedintele italian, Giorgio Napolitano, nu poartă pălării ca regina Elisabeta a II-a şi nici nu are un soţ ca prinţul Philip, specialist în gafe. Acestea ar fi două dintre diferenţe. O alta este transparenţa în privinţa cheltuielilor, iar aici regina dă clasă preşedintelui. Demersul a doi jurnalişti de la Corriere della Sera, care ulterior au publicat şi o carte „Casta. Aşa politicienii au devenit intangibili”, a scos la iveală motivul pentru care preşedintele de la Quirinale nu simte nevoia să împărtăşească cu mare public din Peninsulă „secretul” cheltuieilor, aşa cum face regina de la Buckingham. Costul întreţinerii preşedinţiei italiene este exorbitant, jurnaliştii menţionând că în ultimii zece ani cheltuielile au crescut cu 61%. În anul 1986 preşedinţia Italiei îi costa pe contribuabili sub 73.500.000 de euro, iar în 1997, maşinăria de la Palatul Quirinale din Roma a tocat 117.230.000 de euro.

Acum, italienii plătesc pentru întreţinerea activităţii prezidenţiale 224 milioane de euro pe an, arată Sergio Rizzo şi Gian Antonio Stella, autorii cărţii. Ce a rămas neschimbat este salariul preşedintelui, care o fi cinstit, dar nu e tocmai sărac, cu un venit anual de circa 210.000 de euro. Numărul angajaţilor la Quirinale creşte însă de la an la an. Cele trei sedii aparţinând preşedinţiei ialiene - Palatul Quirinale, Castelporziano, de lângă Roma şi vila Rosebery, de la Napoli - folosesc în total 2.158 de angajaţi, din care 1.072 sunt funcţionari, ceilalţi fiind agenţi de pază şi de securitate. Dublu faţă de numărul angajaţilor de la Curtea britanică sau de la Palatul Elysée al francezilor. Conform calculului ziariştilor,

Buckingham Palace cheltuieşte anual un sfert din cât înghite Palatul Quirinale, iar Regin