De trei luni semnez materialele si stirile din paginile tematice eveniment sau învatamânt. Ieri mi-a fost dat sa îmi trec numele la finalul unui material despre o nedreptate a vietii. În doar trei luni accidentele au trecut lant prin calculatorul meu sub forma unor comunicate de presa si totusi.. am ajuns la unul peste care nu am mai putut trece atât de usor. I-am cunoscut si eu la rândul meu pe cei doi studenti mureseni care au plecat sa prinda cursurile de luni dimineata si nu s-au mai întors. Se spune ca daca nu îti este dat sa traiesti, nu îti este… oricât de mult ai avea grija de tine, oricât de bine ai conduce, si oricât de mult ai evita sa umbli seara singur pe strada. Viata a fost mai nedreapta cu ei decât cu altii si au plecat de lânga noi mai repede decât trebuia. Ironia sortii a facut ca ei sa se afle în acea parcare. Ma gândesc ca putea fi oricine altcineva. Îmi pare rau ca nu îndrum acest editorial spre un eveniment placut sau spre câteva pareri despre ceea ce vad în fiecare zi pe strada. Doresc totusi sa transmit familiilor sincere condoleante. Nimic nu le va putea alina durerea. Ieri am citit câteva mesaje trimise pe Internet fie de prieteni, fie de diferiti cititori care au urmarit îndeapraoape acest caz. Erau iubiti de toti si multe mesaje ascundeau o razvratire împotriva sortii. Multe dintre mesaje se refereau si la cel care a cauzat tragedia. Altele puneau într-o lumina proasta legile din aceasta tara. Si totusi legile nu sunt în masura sa te scape de un accident si nicidecum de la a te afla la momentul si locul nepotrivit. Tot ce ne ramâne este sa fim bucurosi de fiecare clipa de care avem parte si sa ne rugam ca ei sa fie bine acolo unde se afla acum. Odihneasca-se în pace!

De trei luni semnez materialele si stirile din paginile tematice eveniment sau învatamânt. Ieri mi-a fost dat sa îmi trec numele la finalul unui material despre o ne