Teoretic, orice confruntare netrucata este deschisa oricarui rezultat.
Practic, in cazul referendumului pentru demiterea presedintelui, a fost limpede din prima clipa ca invingatorul nu putea sa aiba decat un singur nume si acela e Traian Basescu. De ce? Din cel putin trei motive, pe care le enumar intr-o ordine aleatorie:
1. Daca exista o institutie in Romania care capitalizeaza constant, de ani de zile, dispretul si neincrederea oamenilor, atunci aceasta este Parlamentul.
Presedintele Tarii a fost suspendat de 322 de parlamentari, majoritatea membrilor Legislativului, care si-au motivat pana in panzele albe decizia fluturand deasupra capetelor un rechizitoriu compus din 19 capete de acuzare, de incalcare a Constitutiei. Toate au fost infirmate de Curtea Constitutionala.
Ca urmare, presedintele Romaniei a fost pus in situatia sa apara in fata tuturor romanilor (indiferent de varsta, sex, studii, plai pe care isi duc viata) ca victima unei conjuratii care vrea sa suspende un om nevinovat.
Poate niciodata lupta dintre David si Goliat nu a avut pe scena politica romaneasca o reprezentare mai sugestiva decat imaginea unui Basescu singur in fata antantei dezlantuite: Geoana-Tariceanu-Tudor-Marko-Voiculescu.
2. Arma principala cu care Traian Basescu era limpede ca va raspunde celor care au incercat eliminarea lui din cea mai inalta demnitate nu putea fi alta decat acuza raspicata de coruptie a oligarhilor, a grupurilor de interese care stau in spatele fortelor politice coalizate impotriva lui si preocuparea obsesiva a acestora de a silui Justitia.
Nu exista pacat mai greu de iertat de omul de pe strada decat cel de a-l sfida cu o avere facuta prin mijloace ilicite, iar numele celor mai multi dintre oligarhii care influenteaza in beneficiu propriu decizia politica, si pe care presedintele
