Scena politica, dupa cavalcada calaretilor fara cap impotriva poporului fara capetenie, isi expune acum la buna vedere mortii, ranitii, dezertorii si chiar putinii supravietuitori. In ciuda naturii moarte care abia mai da din copitele, partidele si liderii din tabara infranta se poarta ca si cum ar fi castigat, ca tot s-a intamplat in Piata Constitutiei circuitul de Formula 3.

Liberalii nu se gandesc sa paraseasca guvernarea, dl Tariceanu n-are de gand sa-si dea demisia din fruntea guvernului, social-democratii, dupa ore intense de

disputa, au ajuns la concluzia ca "ramane cum am stabilit". Tot la UDMR, demnitatea mioritica pare sa dea semne palide de existenta. Dl Marko este singurul lider invins care declara ca va parasi candva guvernul.

si totusi, fortati sa voteze impotriva lui Traian Basescu, mai multe milioane de romani nu doar ca l-au reconfirmat pe cel demis, dar, prin amploarea votului si mizele adiacente, au votat implicit si impotriva ocupantilor sistemului politic.

Nu ne numaram printre adeptii gasirii solutiilor, pe calea plebiscitarii cezarice. Poporul poate fi, in acelasi timp, de partea conducatorului, dar si impotriva democratiei.

Dar Traian Basescu se afla in prezent, reconfirmat prin votul majoritar provocat de adversarii sai, mai putin in situatia unui personaj cezaric decat reprezentantii sistemului in aceea de demolatori ai intereselor proprii si generale.

Basescu n-o sa poata face, in ciuda popularitatii sale revazute si adaugite, mai mult pentru propriul esec autoritarist decat au reusit deja sa piarda lamentabil si pe propria mana adversarii sai.

Cu capetele sparte, cu ostasii fugind in directia adversarului, cu ofiterii de stat major smulgandu-si epoletii si invocand curtea martiala pentru comandanti, invinsii "se dau mari", la propriu, ca si cum nimic nu s-ar fi int