Tacamurile alea bune Fiecare dintre noi are acasa o serie de tacamuri numite "bune". Sau are parinti care au asa ceva. Ce inteleg eu prin tacamuri "bune"? Seturi de furculite si linguri cu marginile aurite, cani de cafea de portelan de toate felurile, farfurii cu dungulite delicat conturate ca niste serpisori pe margini.
E in regula sa ai in casa asa ceva, pentru diferitele ocazii in care iti calca prin casa vreun musafir si nu vrei sa ii dai sa haleasca cu alea doua linguri si doua furculite cu care mananci tu si nevasta-ta.
Ce te faci atunci cand stransul cioburilor astora devine o manie? Atunci cand parintii tai strang o viata intreaga seturi de cafea din toate materialele, care mai de care mai sukare si mai delicate. Cand strang zeci de seturi de cate 200 de tacamuri, seturi de alea de care se vand in supermarketuri impachetate intr-un diplomat. Sticle de whiskey si Martini, pastrate pentru evenimente asa zis speciale, dar care nu sunt deschise nici macar la nunti sau botezuri.
Tot felul de bibelouri cu pestisori, pescari, baietei, catelusi, icoane kitchioase cu Iisus Hristos clipind pe cruce, tronand deasupra inscriptiei INRI MADE IN CHINA.
Mai mult de atat, cum reactionezi cand constati ca acele cioburi nu sunt si nu vor fi folosite niciodata? Parintii tai au ajuns deja la o varsta destul de inaintata, dar tot din farfuriile lor vechi de 20 de ani mananca, cu aceleasi tacamuri, iar cand le sugerezi sa manance sau sa isi bea cafeaua din portelanurile "bune", te privesc de parca ai fi batut in cap.
Cand erai mic ti se spunea ca cioburile astea sunt stranse pentru tine, cand o sa ai nevoie, cand te insori sau pentru alte ocazii. Dar daca nunta ta a trecut, si cioburile nu si-au parasit locul in care se prafuiesc regulat, si unde sunt sterse regulat de praf, ce sa mai crezi?
Oamenilor, de ce strangeti toate cioburil
