In continuare, despre incidentul din simbata referendumului- cu Traian Basescu si jurnalista de la Antena 1. Presa face foarte bine ca tine cald subiectul acesta…fierbinte. Cu cit sint mai multe voci care intra in discutie, cu atit apar mai multe nuante. In plus, salut de fiecare data cind tema foarte delicata a raportului public-privat e pusa pe tapet; daca am face-o mai des, am avea numai de cistigat.
Apar nuante, spuneam. Ma opresc numai la citeva accente puse doamna Cezara David din partea organizatiei Romani CSS. Citez: Conform comunicatului Presedintiei, dl Basescu nu regreta cele afirmate, ci faptul ca “o expresie nepotrivita…a devenit publica. Nu sint prezentate scuze publice fata de femeile din Romania, care au fost insultate prin adresarea ofensatoare “mai, pasarica”, si nici fata de comunitatea de romi, din moment ce dl Presedinte nu considera ca folosirea termenului “tigan” are conexiune cu comunitatea de romi, fiind o formula utilizata sub imperiul unei “stari de maxima presiune publica si mediatica”".
De altfel, opinia majoritara e ca Traian Basescu nu si-a cerut scuze intr-un mod acceptabil si ca, din acest motiv, scuzele presedintelui nu sint credibile. Nu ascund ca nici mie scuzele exprimate – intr-un comunicat de presa al Presedintiei – nu mi se par convingatoare pina la capat; sint inclinat, mai degraba, sa le “citesc” in registru PR-istic, ca fiind formulate pentru a mai diminua din proportiile uriase ale unei gafe evidente.
Am incercat sa ma gindesc la cum ar trebui reactionat, elegant si credibil, in asemenea momente. M-am gindit, si la cum as face eu daca, mutatis mutandis, as fi pus intr-o asemenea postura. Va spun sincer: as lua toata vina asupra mea. Nu as iesi cu nici o explicatie sau cu vreo justificare. As lua toata vina pe mine si punct.
Poate ca as gresi. Din acest motiv, va intreb pe dumneavoastra: ce pasa
