Unul dintre cei mai mari ciobani din România propune autorităţilor un plan de salvare a oieritului. Stăpân al Muntelui Leaota, Constantin Diaconescu, din comuna dâmboviţeană Runcu, vrea un Unul dintre cei mai mari ciobani din România propune autorităţilor un plan de salvare a oieritului. Stăpân al Muntelui Leaota, Constantin Diaconescu, din comuna dâmboviţeană Runcu, vrea un contract între stat şi crescătorii de animale Mergi de-a lungul judeţului Dâmboviţa, până la Carpaţi, la ciobanii din Runcu, o comună de unde masivul Leaota se vede ca-n palmă, dacă norii agăţaţi de zidul de piatră nu se zburlesc peste pământ. Trebuie să întrebi de cel mai mare cioban de acolo, stăpânul muntelui şi al turmelor. Aceasta e povestea lui Constantin Diaconescu. Rânduiala locului e ca un oier, cel mai bun dintre toţi, să ia în arendă, an de an, un munte întreg, pe care să ducă mioarele şi vacile tuturor sătenilor din zonă, în fiecare vară. Stâna de piatră Omul nostru urcă pe muntele său de mai bine de 30 de ani. Se poate spune că uriaşul de piatră e ca o moştenire, pentru că, din generaţie în generaţie, Leaota a aparţinut aceleiaşi familii. Stau de vorbă cu un om înalt, spătos, care vorbeşte molcom, dar apăsat, mai presară şi bancuri deocheate cu ciobani printre rânduri, mai bea şi un păhărel de ţuică. Să nu te pună cine ştie ce să nu bei din rachiul lui, că jar se face! Trebuie să dai pe gât măcar primul păhărel, că altfel e ca şi cum i-ai necinsti gospodăria, pe care

ne-o arată apoi, împărţită pe căprării. Vedem unde e locul oilor, al vacilor, al cailor, unde e magazia cu felurite unelte, unde se ţin căpiţele de fân, unde sunt pomii fructiferi. Totul e la locul său. Stăm la un bob de vorbă sub un şopron, în spatele casei celei mari, cu etaj, semn al prosperităţii. Şi începe să ne zică de viaţa lui de cioban, "care uşoară n-a fost şi nici de acum înainte nu va fi". E liniş