PARCURS:
1968: s-a născut la Iaşi, unde a absolvit prima facultate, literatura engleză
1994: anul în care s-a despărţit de presă pentru a studia regia de film la UNATC Bucureşti
2002: primul său lungmetraj, „Occident”, e prezentat în premieră la Cannes, primind ulterior numeroase premii
2006: primeşte grantul Hubert Bals 2006 pentru dezvoltarea proiectului „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, selecţionat anul acesta la Cannes
Chiar dacă este „de-al nostru”, trebuie să ai puţin noroc pentru a-l prinde pe Cristian Mungiu aici, la Cannes. Media întâlnirilor şi interviurilor sale: 20 pe zi. Am spus totul.Practic, în prima săptămână, filmul a fost cerut în toate teritoriile, în Statele Unite, Franţa, Italia, Germania, Coreea de Sud, Portugalia, Argentina, Columbia, Polonia, Rusia, Brazilia, Mexic, Grecia, Norvegia, Anglia, cred că mai sunt şi altele.
- Nu are rost să o iau pe ocolite. Cum te simţi asaltat, ca să zic aşa, de atâtea elogii, de o asemenea primire a filmului tău „4 luni, 3 săptămâni şi două zile”? În astfel de cazuri se instalează o anumită presiune. Toată lumea vorbeşte de un premiu.
- Sincer de tot: nu am venit cu gândul şansei de a lua un premiu. Perspectiva era în afara oricărei chestiuni. Recunosc însă că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a ajunge în competiţie. Nu am lăsat nimic la voia întâmplării. A fi selecţionat într-un concurs de o asemenea anvergură, într-o ediţie jubiliară a Cannes-ului, mi se pare, deja, foarte mult. A mai pleca şi cu un premiu... Presiunea despre care vorbeaţi nu vine neapărat de la ceea ce se scrie, se creează, încetul cu încetul, o stare de aşteptare căreia încercăm să-i facem faţă. Ceea ce s-a întâmplat anul trecut cu Volver al lui Almodovar, pe care l-aţi amintit într-o discuţie, este cel mai bun exemplu că nu trebuie să te laşi dus de val.
- Să sperăm că Stephen Fre
