Eugeniu Carada - 1867: "Criza noastră financiară nu provine atăt din lipsa resurselor, căt din lipsa spiritului unei adevărate economii in bugetul cheltuielilor noastre, din reaua şi nedreapta noastrăsistemă de impozite..."
Eugeniu Carada - 1867: "Criza noastră financiară nu provine atăt din lipsa resurselor, căt din lipsa spiritului unei adevărate economii in bugetul cheltuielilor noastre, din reaua şi nedreapta noastrăsistemă de impozite..."
Mici, bere şi manele, precupeţi, sacagii, bragagii. Printre de-alde astea işi vindeau neguţătorii in Bucureşti pănzeturile, stofele şi postavurile aduse de la Lipsca (Leipzig) in urmă cu un secol şi jumătate. După care se duceau la zarafi să-şi schimbe mahmudelele şi firfiricii in ducaţi sau taleri pentru a plăti furnizorul german sau flamand, ori cereau bani cu camătă ca să nu rămănă fără lichidităţi, iar dacă nu reuşeau să plătească, ajungeau mofluji (faliţi). In vecinătatea importatorilor erau şi prăvăliile meşteşugarilor: gabroveni (fabricanţi de cuţite), covaci (fierari), zlătari (aurari), şelari, blănari, şepcari. Doar mămularii şi marchitanii işi vindeau mărunţişurile direct de pe trotuar.
Şi poate că treaba ar fi rămas aşa multă vreme, sub influenţa tărăgănată a ritmurilor orientale, numai că, după primii ani de domnie ai principelui Carol, zarafii şi cămătarii care făceau legea pe Lipscani au dispărut, cedănd locul bancherilor. De la alişverişurile pestriţe, Romănia a sărit miraculos de repede la moneda naţională, burse şi camere de comerţ. Atunci s-au inălţat Palatul Cotroceni, Ateneul Romăn, Podul de la Cernavodă, Universitatea Bucureşti, Gara de Nord, Palatul CEC, Foişorul de Foc, Palatul Poştelor (Muzeul Naţional de Istorie), Palatul de Justiţie, Facultatea de Medicină, Palatul Fundaţiei Universitare Carol I (Biblioteca Centrală Universitară). Bucureştenii au trecut de la lampa
