Oamenii de ştiinţă cred că există o genă responsabilă de credinţa religioasă, pe care au numit-o „gena lui Dumnezeu”, informează AP, potrivit Rompres. Revista săptămânală „La Vie” prezintă mai multe studii în care se afirmă că atracţia pentru religie şi misticism ar fi în mare parte determinată de acţiunea unei gene. Un studiu realizat de expertul în biologie moleculară Dean Hamer compară patrimoniul genetic a 1.000 de voluntari după ce aceştia au fost supuşi unui chestionar menit să le evalueze credinţa religioasă.
La capătul acestui experiment expertul a izolat o genă, VMAT2, pe care a botezat-o ‘’gena lui Dumnezeu’’. Hamer a detaliat ulterior că trăirile religioase sunt probabil rezultatul acţiunii şi interacţiunii mai multor mii de gene, şi nu ale uneia singure.
Cel de-al doilea studiu prezentat de revista ‘’La Vie’’ a fost realizat de psihologul american Laura Koening pe un eşantion de 546 de voluntari, dintre care 100 de gemeni. Concluziile au fost că abia la vârsta adultă gemenii monozigoţi ajung să manifeste concepţii similare despre religie, fenomen care nu s-a regăsit şi la ceilalţi subiecţi implicaţi înstudiu. (A.I.)
Oamenii de ştiinţă cred că există o genă responsabilă de credinţa religioasă, pe care au numit-o „gena lui Dumnezeu”, informează AP, potrivit Rompres. Revista săptămânală „La Vie” prezintă mai multe studii în care se afirmă că atracţia pentru religie şi misticism ar fi în mare parte determinată de acţiunea unei gene. Un studiu realizat de expertul în biologie moleculară Dean Hamer compară patrimoniul genetic a 1.000 de voluntari după ce aceştia au fost supuşi unui chestionar menit să le evalueze credinţa religioasă.
La capătul acestui experiment expertul a izolat o genă, VMAT2, pe care a botezat-o ‘’gena lui Dumnezeu’’. Hamer a detaliat ulterior că trăirile religioase sunt probabil rezultatul acţiunii şi interacţiunii
