La numai cateva case mai incolo de cea a Paraschivei, alte povesti de viata, alte necazuri. Vasile Hrituc comunica si el mai mult prin semne. Nu vrea sa-si recunoasca boala, nu a vrut niciodata : nici in tinerete, cand s-a dus la munca, nici acum cand, desi nu are nici pensie, refuza ajutorul de handicap... "Munca patriotica"
Boala lui Vasile Hrituc nu a impiedicat-o pe Maria sa-l accepte de barbat, in urma cu mai mult de un sfert de secol. "El vorbeste foarte greu. Abia il intelegi. De auzit aude foarte slab, trebuie sa strigi. Dar a invatat sa citeasca pe buzele oamenilor", spune Maria. Constient ca el trebuie sa fie cel care duce greul casei, Vasile nu s-a dat inapoi de la munca. Nu s-a ascuns in spatele handicapului sau si a muncit la C.A.P.-ul din comuna. Nu are insa suficienti ani trecuti in cartea de munca, motiv pentru care acum, la 63 de ani, nu beneficiaza de pensie. Asa ca este nevoit sa mai munceasca prin sat, pe la oamenii care ii solicita ajutorul.
Ion, fiul celor doi, in varsta de 24 de ani, este singurul care aduce un venit sigur in casa. Lucreaza ca muncitor la o mica fabrica din localitate. Dar salariul lui, care trece cu putin de cinci milioane de lei, abia acopera cheltuielile casei. "Mai am o fata, de 26 de ani, dar e bolnava cu capul. Te intelegi cu ea, dar nu prea poti pune baza pe ce face. Fiul meu s-a casatorit si el, incearca sa-si faca o familie, nu putem avea pretentia sa ne ajute si pe noi", povesteste cu voce stinsa, Maria.
Considerand ca boala cu care s-a nascut nu este un handicap, Vasile a fost prea mandru pentru a accepta ajutorul pe care statul il acorda celor asemenea lui. In schimb il deranjeaza faptul ca, desi are zeci de ani munciti la C.A.P., nu beneficiaza de pensie. Si, este convinsa Maria, lucrurile asa vor si ramane, pentru ca, spune ea, arhivele fostului C.A.P. nu mai exista. "Eu am stat acasa sa cre
