Liberalii vor sa ramana la guvernare cu orice pret, democratii prefera ostentativ opozitia, iar PSD face echilibristica intre cele doua ipostaze, calculand castigurile si pierderile pentru fiecare varianta, dar stiind dinainte ca nu se poate alcatui un guvern cu o majoritate transparenta fara PSD.
Pentru social-democrati ar fi mai confortabila mentinerea in opozitie si aranjamentele de culise pentru sustinerea unor proiecte politice si economice avantajoase cu care sa defileze in campania electorala, dar fruntasii PSD se tem ca din aceasta ipostaza nu-si pot reface electoratul din 2004, care intre timp s-a injumatatit, atingand un minim istoric alarmant. Acest scor, redus drastic de scoaterea la iveala a liderilor corupti din PSD, dar si de inabilitatile strategice din ultima perioada, i-a scos pe social-democrati din inertie, resuscitand razboiul dintre gruparile rivale si lupta pentru putere din PSD. Grupul de la Cluj revine astfel la vechile insurgente, somandu-l pe Geoana sa iasa din confuzie, sa-si abandoneze aliatii proveniti din azilul elefantilor si sa inceapa o noua etapa. Iliescu si Hrebenciuc incearca in acelasi timp sa pastreze statu-quo-ul in partid si sa raspunda asediului prin presiuni de toate felurile, inclusiv prin initierea tratativelor pe sub masa si a manipularilor prin presa.
Reformatorii de la Cluj sustin preluarea guvernarii, cu argumentul ca este cea mai buna solutie pentru iesirea din criza. Vicepresedintele PSD Ioan Rus mizeaza in subsidiar pe relatiile amicale pe care le are printre liderii democrati din Ardeal – Vasile Blaga si Emil Boc – si, implicit, pe simpatia lui Traian Basescu fata de grupul de la Cluj, manifestata prin numirea lui George Maior in fruntea Serviciului Roman de Informatii. Un guvern PSD condus de unul dintre reprezentantii ardeleni ai partidului ar putea face mai usor jonctiunea intre Parlament si Presedin