Saptamana aceasta a inceput la Sibiu un festival care a devenit unul dintre cele mai interesante din Europa. Un adevarat fenomen cultural, un adevarat festival international, o adevarata reusita umana. Personal, am participat la numeroase festivaluri de teatru, incepand cu cele mai vechi si mai mari de pe continentul nostru, cele de la Avignon si de la Edinburgh, si continuand cu altele, organizate pe alte meridiane europene. Sunt tentat sa cred ca festivalul de la Sibiu poate fi plasat, ca importanta, calitate si farmec, imediat dupa acestea doua. Criteriul meu de apreciere nu se bazeaza pe elementul cantitiv. Festivalul organizat in fiecare an in luna august in capitala Scotiei este cu adevarat cel mai "voluminos" – anul trecut figurau in programul sau cam o mie doua sute de spectacole (de toate genurile, teatru, muzica, dans, spectacole de strada si de circ etc.). Putin mai restrans, dar la fel de febril este festivalul organizat in fiecare luna iulie in fosta cetate a Papilor de la Avignon (unde anul trecut erau prezente cam opt sute de companii in competitie). Coincidenta, ambele festivaluri au aceeasi varsta: ele au fost create imediat dupa razboi, in 1947, si au reusit sa se mentina in crestere exponentiala, pe fondul unei enorme bucurii a publicului de a face an de an pelerinajul in aceste doua orase – Edinburgh si Avignon – pentru un fel de celebrare anuala a artelor vizuale.
Festivalul de la Sibiu este ceva mai recent, el ajunge anul acesta la a XIV-a editie, dar s-a impus cu o energie surprinzatoare in peisajul cultural european. Omul care l-a impulsionat, actorul Constantin Chiriac, a fost, cu siguranta, la fel de inspirat ca Jean Vilar, regizorul care a creat Festivalul de la Avignon in 1947. Cand Jean Vilar a ales orasul Avignon pentru a organiza, cu 61 de ani in urma, "o saptamana a artelor" departe de Paris si de forfota capitalei franceze, el n
