Rezultatul referendumului asupra demiterii preşedintelui ar fi trebuit să zdruncine din temelii conducerea PSD. Fostul partid de guvernământ este cel mai bine reprezentat în Parlament, forul Rezultatul referendumului asupra demiterii preşedintelui ar fi trebuit să zdruncine din temelii conducerea PSD. Fostul partid de guvernământ este cel mai bine reprezentat în Parlament, forul care a decis suspendarea şefului statului. Prin urmare, era firesc ca social-democraţii să-şi mobilizeze exemplar electoratul pentru a-şi duce la bun sfârşit demersul.

Acest lucru nu s-a întâmplat, iar Mircea Geoană a găsit ţapi ispăşitori în ograda partenerilor din coaliţia antiprezidenţială. În politica europeană, la un eşec de asemenea proporţii, primul care şi-ar fi anunţat demisia ar fi fost liderul partidului care a iniţiat procedura. Dacă se făcea că plouă, forurile statutare ale formaţiunii l-ar fi determinat să-şi scrie demisia. Nici asta nu s-a întâmplat la PSD. Mulţi îşi pun deja problema că social-democraţii au jucat, în taină, pentru ceilalţi. Fiefuri tradiţionale ale pesediştilor, cum sunt Vrancea şi Buzău, l-au adus pe preşedintele suspendat la o cotă de 75%. Şefii acestor organizaţii, care zbârnâiau pe vremea lui Cozmâncă, nici măcar nu se arată surprinşi. În acest context, negocierile dintre PSD şi PD nu trebuie să surprindă pe nimeni. Ambele partide ştiu că nu vor mai putea guverna pe cont propriu în vecii vecilor. Pediştii lui Boc i-ar lăsa un an la guvernare pe social-democraţi, numai ca să-i tragă preşul de sub picioare lui Tăriceanu. Mircea Geoană ştie şi el că are şanse foarte mici să se instaleze vreodată la Cotroceni şi poate ar prefera să-şi treacă în C.V. măcar un an la Palatul Victoria, ca premier. Cel puţin deocamdată, liberalii sunt în postura de favoriţi la trasul ponoaselor suspendării.