Mausoleul din Halicarnas a fost opera arhitecţilor Pytheos şi Satyos şi a sculptorului Scopas. Construirea lui a fost încheiată în anul 335 î.e.n.

Mausoleul din Halicarnas poartă numele regelui Mausol (377-353 î.e.n.), pentru care era destinat. Avea 50 de metri înălţime şi se sprijinea pe mai multe coloane de marmură. La mai puţin de 110 kilometri spre sud de Efes, pe coasta sud-vestică a Asiei Mici, se înalţă a cincea minune a lumii antice. Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigaţia din Mediterana orientală, era adesea teatrul unor conflicte militare. În anul 556 î.Hr., regele Persiei Cyrus II a cucerit această zonă, care îi oferea acces la mare. Imperiul său se întindea la est până la fluviul Indus, la nord până la ţărmurile Mării Negre şi la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea să aibă un guvern centralizat din cauza situaţiei mijloacelor de transport şi de comunicare din acea vreme. Regii perşi puneau deci în locul lor guvernatori: faimoşii satrapi. Începând din anul 377 î.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moştenire oraşului un monument nepieritor în amintirea tatălui său şi a sa, pe locurile unde au fost guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii greci Satyros şi Phytheos. Poate fiindcă nu au vrut să ridice monumentul funerar după cutumele arhitectonice ale templelor din ţară, aceştia au câştigat concursul de proiecte arhitectonice organizat de Mausol. Ei s-au deosebit de ceilalţi concurenţi prin planul lor pe cât de neobişnuit pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradiţional în Grecia, ci o construcţie foarte înaltă. Mausol nu a putut să beneficieze de „Maus