Inainte de-a incasa cea mai usturatoare infrangere din indelungata sa cariera politica si de-a-si ipoteca serios renumele de politician destept, Ion Iliescu a iesit in fata, in campania sa anti-Basescu, rostind, in stilul sau caracteristic, o minciuna impachetata intr-un adevar. Incercand sa demonteze mesajul prezidential, Iliescu a sustinut ca"doar in Rusia, nu si in tarile noastre" (sic: care or fi ele?) domneste oligarhia. Ca, dupa zdrobitoarea infrangere in referendumul de la 19 mai, lui Iliescu i-a disparut doar zambetul, fara sa i se lungeasca nasul, se datoreaza poate tocmai semiadevarului rostit. In Rusia domneste realmente o oligarhie, ce-i drept, insa nu una foarte diferita de cea care, sub Ion Iliescu, a acaparat puterea la Bucuresti, in decembrie 1989. Lucru firesc, date fiind istoria paralela a sistemelor comunist si postcomunist din Rusia si Romania. Acelasi a fost, de pilda, cameleonismul cu care structurile totalitare au imbracat in ambele tari ba haina ultranationalismului, ba pe cea a ortodoxismului. Similar a fost si modul in care elitele politico-economice au girat tranzitia la capitalism si au manipulat multa vreme presa si in special mediile audiovizuale, jucand, nu in ultimul rand, cartea liberalismului si a democratiei, spre a incerca sa se salveze, in conditiile unei libertati incipiente si a unor legislatii precare. Apele s-au despartit intrucatva dupa accesul la putere al celor doi presedinti actuali. Odata cu Basescu si Macovei, România a trecut la eliberarea autentica a justitiei de sub ingerinta politicului, la reformarea si modernizarea efectiva a tarii si la ancorarea ei ireversibila in civilizatia occidentala. Sub Putin, Rusia a apucat-o in directia contrara. De atunci au tot mai frecvent si mai neplacut parte de mostre de manifestare a oligarhiei kaghebiste inscaunate la Moscova nu doar statele ex-sovietice din "vecinatatea apropiata