La ora două noaptea, după ce am scris titlul acestui articol pe ecranul laptop-ului, o alarmă demenţială a inceput să şuiere şi să ţiuie in intregul hotel!
Corespondenta din Cannes
La ora două noaptea, după ce am scris titlul acestui articol pe ecranul laptop-ului, o alarmă demenţială a inceput să şuiere şi să ţiuie in intregul hotel!
Lumea a ieşit din camere, pe coridoare şi - aici e partea amuzantă dacă s-ar face un film despre viaţa jurnaliştilor invitaţi la Cannes! - am constatat că nimeni, dar absolut nimeni nu avea aerul unui om trezit din somn. Probabil pentru toată lumea e ora cănd se scriu temele. Totul se plăteşte, şi la Cannes: eşti invitat intr-un loc splendid, vezi filme şi staruri de dimineaţa pănă noaptea, dar, in schimb, in loc să dormi trebuie să scrii! Alarma a fost falsă. Dar, după ce ai văzut la grămadă thrillere, crime, catastrofe, asasini in serie, fandacsia-i gata!
Ca să nu mai vorbim de climatul de la intrarea in sala de cinema: după ce te legitimezi, te controlează in geantă, apoi eşti verificat cu detectorul de metale - ca intr-un balet panicos, dar mai ales absurd in inutilitatea lui (pentru că, e limpede, totul e relativ formal). Totuşi, in ce lume trăim? Cănd şi unde, in istorie, au mai fost percheziţionaţi oamenii la intrarea la un spectacol? Mai grav e că după căteva ediţii am ajuns să ne obişnuim cu asta, să ni se pară normal! A devenit o modă, un ritual grotesc, care, in loc să dispară, se extinde. De acord, e vorba de "prevenirea acţiunilor teroriste". Dar cu ce preţ? Cu preţul schimonosirii propriei noastre imagini şi a propriei noastre vieţi.
MĂSURI DE SECURITATE. Ieri din cotidianul La Repubblica am aflat că măsurile de securitate vor fi intensificate la Cannes, cu ocazia prezentării unui film realizat de o iraniancă exilată in Franţa, cu o viziune, evident, "neort
