Foto: Cotidianul
Diva, bani, vila, barbat, copil, Porsche, rating inalt, cum rar mai vezi, rivalitati, de nu te vezi, lumea la picioarele ei. Si cu toate astea mai vrea ceva: scenariu devenit film. Si a mai vrut ceva: o carte, „Despre lucrurile simple“. Si ea s-a realizat, din sinceritatile transcrise in „Elle“, „Tango“ si „The One“.
Au avut vreo importanta cartile pentru Mihaela Radulescu?
Slava Domnului, am crescut intr-o familie in care cartile erau foarte importante, ai mei erau profesori.
Ce carti contau?
Frate, mama mea era profesoara de romana, mi-a bagat pe git toate lecturile obligatorii din scoala si le citeam. Eu, in scoala, am stralucit la limba romana, da, o sa rizi, dar asta e adevarul. Imi placea literatura romana.
Citeam, citeam pe ascuns, sub plapuma. Si ma bucur ca eram copil in epoca aia, daca as fi copilarit acum, sigur nu mai citeam la fel. Uite, citeam atunci, cu sentimentul ala ca e interzisa, „Misterele Parisului“, pe la 14-15 ani. Maica-mea mi-o interzisese ca era prea devreme pentru mine. Am citit basme, „Legendele Olimpului“, literatura romana.
Ce basm?
O, Doamne! Petre Ispirescu era citit si tin minte si acum ce-mi placea: povestea cu happy-end, unde nu murea printesa, se marita cu printul.
E adevarat, de-a lungul timpului, povestile astea le-am trait, desi nu am luat salata din gradina ursului, uite aia era o poveste preferata. Obsedata am fost dupa „Alba ca zapada si cei sapte pitici“ si uite ca nu a fost intimplator: asta e povestea preferata si a lui fi-miu.
Dar oglinda mamei vitrege? De-a lungul vietii te-ai jucat de-a frumusetea.
„Cine e cea mai frumoasa din tara?“ Sincera sa fiu, nu m-a marcat jocul cu oglinda. Nu eram o fata prea frumoasa in adolescenta, eram foarte slaba, faceam sport de performanta, nu aveam succes
