Alexandru Dobrescu Chiar daca scorul referendumului a avut greutatea unei palme zdravene pe al sau obraz si chiar daca opozitia cu care se coalizase deunazi, l-a lasat, cum era de asteptat, fara sprijin, premierul o tine una si buna: nu demisioneaza si pace. Iar argumentele invocate in favoarea acestei intelepte decizii sunt, sa recunoastem, de toata frumusetea. E, mai intai, sfanta grija pentru soarta tarii, care nu poate fi lasata fara guvern tocmai intr-un asemenea moment dificil. E, pe urma, nedezmintitul obicei al partidului din care a iesit, de a nu bate in retragere la ceas de cumpana. Noi nu dezertam! a zis raspicat dumnealui si in mandra fermitate a glasului ce a rostit emblematicele cuvinte cunoscatorii vor fi remarcat ecoul generatiilor de barbati politici liberali pentru care datoria de a fi la putere a reprezentat un principiu de conduita. E, deopotriva, nobila obligatie de a duce la indeplinire promisiunile din campania electorala, devenite subit prioritare dupa luni de pastrare la rece.
Am promis si ne vom tine de cuvant! a declarat distinsul barbat de stat, nebagand de seama ca pana si aceasta pe cat de clara, pe atat de tarzie asumare, impinge materializarea fagaduielilor catre un viitor greu de aproximat. E, in fine, o alta grija, despre care ni s-a dat de inteles ca nu a atipit vreodata, aceea pentru - cum s-a exprimat fericit premierul - "agenda cetateanului", de unde e decis guvernul sa-si extraga prioritatile.
Imi lipsesc, deocamdata, dovezile ca primele trei motive ale inclestarii de fotoliile guvernarii sunt si altceva decat simple declaratii politicianiste. Pot, in schimb, depune marturie pentru ultimul, evocand cateva fapte marunte, insa pline de miez. Astfel, imi aduc aminte ca, atunci cand s-au abatut peste tara inundatiile si mii de oameni si-au pierdut agoniseala de o viata, primul ministru statea cu ochii lipit