Se spune uneori ca, mai mult decat vecinii lor din aceeasi regiune, romanii s-ar fi obisnuit de mult sa denunte realitatile nationale in termenii anormalitatii, dar nu se pot impaca sa se uite la ele ca la o stare de normalitate balcanica sau fie ea macar si est-europeana. Ca sunt atat de grabiti sa soarba aerul celeilalte normalitati, occidentale, incat nu au rabdare sa mai parcurga cu privirea tot traseul stadiilor intermediare dintre lumea in care traiesc si taramul celor mai bune dintre lumile existente. Ca prefera sa se complaca in deznadejdea comparatiilor celor mai defavorabile, decat sa se infunde in rutina unei viziuni comparative la scara regionala. Ca le vine mai usor sa se descopere cu uimire, iarasi si iarasi, ca pe o inversiune monstruoasa a celor mai redutabile modele, decat sa accepte, ca pe un punct de plecare in cautarea unei intelegeri mai adancite, faptul caocupa o pozitie oarecare in universul particular al Europei Rasaritene, care la randul ei se invarte pe una dintre orbitele decalajelor de dezvoltare in jurul centrelor de inovatie si putere ale lumii moderne. Indiferent cat adevar se afla in aceste vorbe, e sigur ca genul "istoriei Europei de Est" — reprezentat prin destule titluri disponibile in romaneste — nu a produs niciodata la noi furori intelectuale sau succese de librarie spectaculoase. Istoria comparativa a Europei de Est nu a fost niciodata o intreprindere primordial est-europeana. O afacere occidentala, ea a beneficiat din plin de aportul diasporei intelectuale est-europene. Putine sinteze de istorie regionala produse chiar intre granitele regiunii au fost adoptate ca parte a canonului bibliografic international al domeniului. Poate ca cele mai notabile reusite de acest fel ii apartin istoricului ungar Ivan T. Berend, ale carui carti din anii 1960-1980, scrise - unele - in colaborare cu György Ránki si publicate in engleza la Budape