Mai zilele trecute, un titlu interogativ, apărut pe prima pagină a unui cotidian cu iz de tabloid, m-a uluit: Petre R. ai un copil din flori? Nu m-a mirat prin lipsa virgulei după numele unui politician, nume care nici nu are relevanţă în context. Ci prin repetarea obstinată în articol a acestei neghiobii.
Un bărbat, fie el şi fost prim-ministru, poate avea orice, dar nu un copil din flori. Acesta e un apanaj exclusiv al sexului frumos! O femeie (horribile dictu, poate ar trebui să spun: persoană născută fără voie cu sex feminin sau nu ştiu cum, ca să plac oamenilor relativ recenţi) poate naşte un copil de paternitate incertă, oricum unul care nu s-a născut prin presupusă, doar presupusă, copulaţie a sa cu soţul legiuit. Dar, oricît am miza pe corectitudinea politică, un bărbat nu poate avea un copil din flori. Un copil din flori, iertat să ne fie înaintea corectitudinii politice, nu poate avea decît o persoană înzestrată, evident, vai, fără voia ei şi nefiind culpabilă pentru asta, cu un uter.
Căci dacă tatăl este pururi incert, apoi mama, ce naiba să-i faci, e sigură. Incertitudinea planează exclusiv asupra identităţii tatălui şi, dacă Dumnezeu a lăsat pe lume această nedreptate, noi ne putem revolta în numele corectitudinii politice dar, din păcate, nu putem schimba nimic. Jale şi prăpăd pentru adepţii egalităţii sexelor: numai femeile pot naşte, numai ele pot avea copii, eventual din flori.
Sînt, iată, două mii şi ceva de ani de cînd soţia unui tîmplar pe nume Iosif a zămislit un fiu printr-un act ce nu i-a fost imputabil soţului. Acest copil din flori a devenit Mîntuitorul Lumii, un accident desigur, dar, la vremea aceea nefiind ziare, nimeni nu a titrat: Doamne, ai un Copil din flori? Ci virgula am pus-o eu întru slava Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh. Evident, amin!
Mai zilele trecute, un titlu interogativ, apărut pe prima pagi
