Ruxandra Cesereanu s-a consacrat publicând poezie şi proză, iar în ultimii ani, a propus, pe lângă volumele cu o miză pur literară, şi câteva "texte de atitudine" civică sau politică. O parte dintre acestea din urmă au dat Năravuri româneşti, culegere de articole apărute mai întâi - cele mai multe - în revista "22", dar şi în "Cotidianul", "România liberă", "Suplimentul de cultură" ori "Cuvântul". Punând la un loc articole din sfere diferite, autoarea le grupează într-un număr de secţiuni tematice: Afacerea Dosariada şi alte chestiuni, Din fauna şi flora României postcomuniste. Portrete de insectar, Etică şi memorie, Româniile. După cum uşor se poate observa, toate gravitează în jurul problemelor care bântuie România contemporană. La începutul cărţii, autoarea face o panoramare a crizelor prin care am trecut şi a puţinelor momente de solidaritate. Dintre cele menţionate, unele sunt crize autentice (mineriadele, corupţia endemică, tensiunile dintre Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte, altele - însă - sunt incidente izolate, trădând, într-adevăr, slăbiciuni ale unor instituţii (cazul răpirii jurnaliştilor în Irak sau al călugăriţei torturate într-o biserică din Tanacu). Cu siguranţă, unul dintre atuurile scriitoriceşti ale Ru­xandrei Cesereanu e capacitatea de sinteză a fenome­nelor care se manifestă pe spaţii largi; de aici şi câteva pasaje mişcătoare. Să citim un fragment despre celebra Golania: "ş...ţ aici era Ťpământ sfinţitť de morţii din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în acelaşi timp, o formă de sacru în Piaţa Universităţii: locul era perceput ca spaţiu sacrificial, ca un loc de veghe. Se poate spune, de aceea, că Golania a concretizat şi un fenomen religios aparte, Ťereticť (cum îl percepeau autorităţile), ca altar laic împotriva neocomuniştilor ce se instalaseră la putere" (p. 45-46). Acestă capacitate de a v