Ziarul de Duminica are sapte ani. Inseamna ca a trecut de perioada copilariei. S-a maturizat saptamana de saptamana.
La 26 mai 2000, lansarea la Targul de Carte Bookarest a Ziarului de Duminica a fost un soc. Multi au socotit ca e un act de curaj (sau de inconstienta) sa scoti o foaie culturala intr-o perioada atat de tulbure, cand oamenii au in principal alte preocupari. Multi altii nu si-au ascuns scepticismul, convinsi ca viata ii va fi scurta, cum fusese si a altor tentative mai mult sau mai putin asemanatoare.
Aproape pe toti i-a surprins asocierea unui saptamanal de cultura cu un ziar financiar. Dar, la o analiza atenta, toate se explicau.
Intr-un ziar financiar gasesti informatii economice, despre valute, burse, comert, piata in general. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea - sustineau initiatorii proiectului - ca, in orice tara civilizata, si cultura e o piata, a ideilor, a cartilor, a tablourilor, a spectacolelor, a actorilor s.a.m.d. Consumatorul de cultura are nevoie de informatii bine structurate referitoare la aceasta piata, are nevoie sa i se ofere criterii valorice si valori pentru acest domeniu.
Ce caracteriza Ziarul de Duminica? Trei directii majore: ceea ce isi propunea; cum era structurat; cine il realiza. In primul rand, isi propunea sa ofere informatie culturala structurata, sa sustina si sa impuna pe cat posibil valori culturale, sa selecteze din noianul de informatii lucrurile cele mai valoroase, sa vorbeasca despre si sa evidentieze mentalitati noi, la noi si in lume. Era imposibil sa scrie despre tot ce s-a intamplat in acesti sapte ani, dar tot despre ce a scris a contat.
Pentru atingerea acestui obiectiv indraznet si, marturisesc, usor arogant, am propus pagini cu domenii clar delimitate. Vreme de sapte ani structura aceasta nu s-a modificat, a intrat in constiinta cititorului, care isi gaseste cu usurinta
