S-a implinit pe 23 mai un an de la plecarea distinsului carturar Iordan Chimet, una dintre personalitatile culturii romanesti din a doua jumatate a secolului incheiat.
Amplitudinea preocuparilor sale face in continuare dificila incadrarea sa intr-o "casuta" confortabila a canonului cultural: scriitor al unei literaturi de mare forta si originalitate (autor al uneia dintre cele mai izbutite piese din ceea ce se poate numi fantasy-ul roma-nesc: "Inchide ochii si vei vedea Orasul"), realizator al unei serii de antologii esentiale pentru spiritualitatea romaneasca, fin comentator, in monografii de performanta, al fenomenului plastic autohton si universal sau, deloc in ultimul rand, specialist in istoria cinematografului, despre care a publicat doua elegante eseuri. Gesturile necesare pentru memoria sa raman sa fie facute in conti-nuare, de-abia de-acum incolo. Publicam aici marturiile a trei dintre numeroasele persoane care l-au cunoscut si s-au bucurat de prietenia sa. Prietenia, in cele din urma o forma rara de iubire, a reprezentat de altfel una dintre calitatile in care a excelat Iordan Chimet. Singurul volum inca disponibil in librarii dintre cele semnate de Iordan Chimet este "Cartea prietenilor mei vol. II", aparuta anul trecut la Universal Dalsi, unde scriitorul si-a publicat in ultimii ani de viata volumele inedite si reeditari; altfel, cartile sale, dinainte si de dupa ’89, sunt imposibil de gasit chiar si la cei mai performanti anticari. Ar fi de dorit, in viitor, reeditarea cartilor sale fundamentale, eventual la o casa de editura puternica, gandindu-ne atat la importanta lor cat si la forta financiara necesitata de volume ca "Antologia inocentei" sau albumele de arta latino-americana.
Portret in absenta
In ciuda aparentelor, Iordan era un solitar. Doar ca insin-gurarea lui era de un tip special. Nu de oameni fugea acesta (si cum a
