Doi sau trei ani au fost de ajuns. Tehnologia nu a făcut vreun salt şi nu s-a produs vreo dezvoltare importantă a infrastructurii Internetului. Doar îmbunătăţiri, într-un ritm moderat. Ce s-a schimbat însă a fost percepţia noastră, iar noua imagine despre Internet, numită generic "Web 2.0", a modificat, mai mult decît ne-am fi aşteptat, o zonă considerabilă a lumii în care trăim.
Pînă prin 2001, Internetul era parcă o ficţiune. În ciuda popularităţii sale, în relatările mass-media era dezbătut ca un proces încă subteran, ca o promisiune pe cale de a se îndeplini, un fenomen greu de surprins, deseori rezervor de spaime şi de temeri pentru viitor - hackeri, viruşi, pedofili ce stau la pîndă în camerele de chat, Internetul care dă dependenţă, Internetul care împiedică dezvoltarea capacităţii de socializare a adolescenţilor, Internetul care imbecilizează sau Internetul ce corupe moralitatea prin milioanele de site-uri pornografice, Internetul ce facilitează acţiunile teroriste etc. Concomitent, mass-media construia un Internet cu pretenţii utopice, ce va aduce pe tavă noi forme de angajament politic sau civic, noi forme de solidaritate, ori va deveni fundamentul unei extinderi a lumii culturale şi ştiinţifice.
Majoritatea discuţiilor se refereau la ce va fi, la ce se aşteaptă, cum va evolua Internetul, de parcă Internetul "adevărat" încă nu exista şi abia viitorului îi revenea sarcina întruchipării "realului" Internet. Eşecul marilor investiţii în dotcomuri, portaluri şi tehnologie de la sfîrşitul anilor â90 s-a datorat poate şi acestui orizont puternic, dar vag, de aşteptări, generat de discursul futurist al mass-media.
Un alt exemplu de ficţionalizare: Internetul era descris frecvent şi în orice context ca "cyberspaţiu". Termenul a devenit acum atît de comun, încît nimeni nu se mai gîndeşte că el provine din romanul lui William Gibson, Neuromanc
