Pe Muntele Carmel, unde se află încă peştera profetului Ilie, în inima oraşului Haifa şi privind către Akko (legendara capitală cruciată St. Jean d’Acre), se află Grădinile sacre ale cultului Baha’i. Grădinile sînt loc de pelerinaj şi meditaţie pentru credincioşi, un soi de Mecca sau de Ierusalim. Acest loc orientează şi rugăciunea credincioşilor din toată lumea, la propriu, în sensul în care slujeşte drept "est mistic" către care se îndreaptă aceştia şi către care îndreaptă ei rugăciunile. Nu demult construite, ele încadrează mausoleul fondatorului religiei, cel numit Báb (poarta), care a anunţat, spre jertfa proprie, din Iranul secolului al XIX-lea, venirea unui alt profet. Acesta, Baha’u’llah, este cel care a decis locul exact al amplasării mormîntului învelit în mausoleu. Construit în două etape temporale, edificiul reprezintă al doilea loc sacru al religiei Baha’i. Primul este mormîntul de lîngă Accra a lui Baha’u’llah însuşi. Nu mi se pare lipsită de relevanţă deci dispoziţia grădinii în amfiteatre concentrice privind, e drept, către acest omphalos spiritual, care este mausoleul propriu-zis, dar "privind" deopotrivă, de parcă ar fi înclinat geografia însăşi a Carmel-ului biblic, către mormîntul celui ce, venit după Báb, a rămas figura centrală a cultului acestuia universalist, extrem-egalitar şi centrat pe actualizarea revelaţiei divine prin profeţii succesivi trimişi de Dumnezeul unic al tuturor popoarelor. Geometria fondatoare a ansamblului este compusă din nouăsprezece cercuri concentrice împrejurul mausoleului, potrivite cu numărul discipolilor originari ai noului profet. Foarte interesant, de altfel, este modul în care geometria fondatoare a grădinii "bate" doar în proximitatea axei ascensionale. Acolo, ea ordonează riguros arhitectura scărilor şi a teraselor, dar şi pe aceea a viului celui vegetal (cu excepţia celor cîţiva păuni de br