Care poate fi viaţa urmaşului unui mare nume al culturii romăneşti, Grigoraş Dinicu?La 66 de ani, pensionar, Alexandru Dinicu s-a dedicat unei pasiuni mai vechi: creşterea porumbeilor. Peretele plin de amintiri "comunică" insă şi altceva: o istorie aparte, presărată cu oameni de talent, cu artişti care şi-au predat ştafeta de la suflet la suflet, ca şi cum coardele viorilor se pot lungi printre secole, cuprinzănd in imbrăţişarea lor familii intregiDescendenţă- Alexandru nu a continuat visul lui Grigoraş, bunicul său
Care poate fi viaţa urmaşului unui mare nume al culturii romăneşti, Grigoraş Dinicu?
La 66 de ani, pensionar, Alexandru Dinicu s-a dedicat unei pasiuni mai vechi: creşterea porumbeilor. Peretele plin de amintiri "comunică" insă şi altceva: o istorie aparte, presărată cu oameni de talent, cu artişti care şi-au predat ştafeta de la suflet la suflet, ca şi cum coardele viorilor se pot lungi printre secole, cuprinzănd in imbrăţişarea lor familii intregi. Privind fotografiile inrămate, coborăm incet-incet in trecut. Alexandru Dinicu provine dintr-un mare neam de muzicanţi, cei din familia lui fiind de patru generaţii "doctori in pian". Este nepotul lui Grigoraş Dinicu. Născut in 1941, Alexandru Dinicu şi-a pierdut la 8 ani bunicul şi la 14 tatăl pe Grigore Dinicu. A apucat totuşi să adulmece aerul celebrităţii acestora. Povestirile lui te poartă intr-o epocă indepărtată, parcă ireală.
BRILIANT ŞI PLATINĂ. "Bunicul meu, Grigoraş Dinicu, s-a născut la 5 aprilie 1889, in mahalaua Scaune, situată intre Spitalul Colţea şi Rosetti. De mic a inceput să facă pregătire la vioară cu Moş Zamfir, un lăutar celebru pe vremea aceea. Pe la 7-8 ani, Grigoraş cănta in urma căruţei şi incerca să-i reproducă sunetele. Unchiul său, Dimitrie Dinicu, profesor la violoncel, l-a băgat apoi in orchestra lui, ca să facă muzică. Grigoraş avea o mobilita
