Zoltan Andras - voce, Emil Viciu - chitară, Mircea Laszlo Horvath - clape, Vladimir Sateanu - bas şi Ionel Tănase - tobe, de fapt, trupa Sarmalele reci. Craiova avea să-l aibă oaspete săptămâna aceasta pe Zoltan Andras. Nu în calitate de solist vocal al trupei „Sarmalele reci“, ci pe post de traducător. Surprinzătoare ipostază, am putea spune. Se poate oare ca artistul de astăzi să se coboare din turnul său de fildeş, să lase departe condeiul şi foaia de hârtie şi să înceteze să viseze, participând activ la viaţa comunităţii? Se pare că da. Sau cel puţin aşa se întâmplă cu Zoltan Andras, absolvent de Limbi şi literaturi străine, de fapt un îndrăgostit de meseria de translator. „Este o meserie care îmi place şi care mă aduce în linia întâi a evenimentelor sociale. Nu sunt artistul distrat, idealist, care noaptea e vesel şi ziua trist, şi care îşi găseşte destul de greu locul printre ceilalţi oameni, pentru că este atât de prins în norii săi de vise. Cred că mulţi artişti valoroşi au arătat că pot fi şi altfel, implicându-se în proiecte, în activităţi sociale, unii chiar fac afaceri. Eu nu mă pricep, nu e rău să faci afaceri, dar eu nu mă pricep. În schimb fac tot ceea ce ştiu să fac“.

„Sarmalele reci“, mereu în prim-plan Şi uite aşa ancoraţi în viaţa reală, dar vizibil influenţaţi şi de mrejele creaţiei se naşte o nouă piesă marca „Sarmalele reci“. Aceeaşi reţetă de 14 ani încoace, chiar dacă „vinovaţii“ de reuşită s-au schimbat. În 1995, an care coincide cu apariţia primului album „Sarmalele reci“, „Ţara te vrea prost“, Zoltan Andras, Mihai Iordache, Emil Viciu, Ciprian Voine şi Florin Dumitrescu ridicau săli în picioare cântând „Ce folos ai dacă-nveţi prea multe-n viaţă?/Poa’ să-ţi explodeze creierul .../Ce folos din cărţi despre domnitorii morţi?!/Tot ce ţi se cere azi e să fii nul .../La ce bun să-nveţi limba română?/O vorbeşti cursiv de la doi ani .../N