Fosgaiala partidelor in etapa postreferendum seamana a degringolada si neputinta. Suntem spectatorii unei arene de mare clasa, populata cu pigmei. Campionatul pare compromis, nimeni nu e in stare sa isi puna cu ambii umeri la podea adversarii politici, asa incat de acum a devenit mai interesant ce se petrece prin preajma ringului, in primele randuri, unde traficheaza tot felul de samsari cu ochelari negri, incognito. Ce? Sperantele si continuturile buzunarelor partidelor parlamentare, oricat de mari sau mici ar fi primele si oricat de bogate ori modeste ar parea ultimele. Intre timp, sala ridicata de consultarea populara in picioare asteapta, cam neincrezatoare, insa totusi calma ca protagonistii sa dea semne ca au luat seama de dorintele ei, cat se poate de clar exprimate.
Dar bajbaiala politica a ultimelor zile aduce mai degraba a buimaceala persistenta. Nimeni nu face exceptie de la ea. Fericit ca s-a intors la Palatul Pionierilor, presedintele si-a chemat boierii la sfat. Cam stim cu totii incotro bate marinarul, dar neplacerea consta in aceea ca deblocarea situatiei pare complicata si aduce a taraganare in oricare dintre scenariile posibile. Sfetnicii lui de taina, Boc si Stolo, par dispusi sa cada la invoiala cu Mirciulica Geoana, temutul – hahaha! – lider al PSD-ului. Numai ca nu prea imi vine sa cred ca sala ar inghiti galusca asta, fiindca nu de aceea l-a dat jos pe Vacaroiu, ca sa il aduca inapoi pe usa din dos. Daca se voia asta, la alegerile din 2004 iesea din nou PSD-ul, iar bietul Adi Zambaccian scapa cu binalele intregi si fara tablouri pe la licitatii…
Tariceanu, la randul lui, e ca ostasul sovietic: priveste doar in directia de inaintare, pe teren solid, ca si sub apa, in aer ca pe uscat. Guralivii aspri care il antureaza se dau voinici si cer trecerea in opozitie, dar, daca voia una ca asta, premierul ii avea si acum in barca pe baietii si
