De mai mult de o jumatate de deceniu, prestigiul cultural al Clujului este salvat de un festival de film. Este vorba de Festivalul International de Film Transilvania, manifestare care a fost tratata la inceput drept o toana a unui tanar absolvent de regie, Tudor Giurgiu. Numai ca, festivalul a crescut intr-un an cat altele in zece si a ajuns sa fie una dintre cele mai importante manifestari de profil din Europa de Est. Pana anul trecut, autoritatile locale au tratat festivalul cu apa sfintita: laudau manifestarea, dar nu se prea incumetau sa aloce bani din bugetul orasului pentru a finanta festivalul de film. Nici patronii clujeni nu au fost mai darnici. De abia anul acesta, sumele cu care firmele din Cluj sponsorizeaza Festivalul International de Film Transilvania au inceput sa conteze cu adevarat.
In aceste conditii, succesul festivalului are doua explicatii. Pe de o parte, este incapatanarea lui Tudor Giurgiu, directorul festivalului, care s-a indarjit sa reuseasca, iar pe de alta parte este interesul publicului, care a umplut, in fiecare an, pana la refuz, salile cinematografelor.
si asta in ciuda faptului ca, deocamdata, Clujul ramane cel mai bun festival de filme second-hand. Practic, festivalul din Cluj este mai mult o periferie a festivalului de la Cannes. Imensa majoritate a regizorilor ori a producatorilor de film isi prezinta creatiile in cadrul festivalului de pe Riviera franceza, iar apoi "bifeaza" o prezenta si la Cluj.
Obiectiv vorbind, lucrurile nici nu au cum sa stea altfel. Productia romaneasca de film este scazuta cantitativ, chiar daca, din punct de vedere calitativ, regizorii din generatia tanara de genul lui Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Corneliu Porumboiu ori Tudor Giurgiu au scos pe piata productii exceptionale. Premiile cu care au fost distinse productiile semnate de ei, in cadrul unor festivaluri internationale mai impor