[sapou]Teatru.
O intrebare, un raspuns[/sapou]Marius Manole - "Mi-e dor de mine"
- Intr-un interviu mai vechi din "Formula As" marturiseai ca nu esti facut pentru zarva acestor vremuri, dar ca incerci sa te adaptezi, sa tii pasul. In ce moment te afli acum?
- Simt nevoia sa ma opresc putin din goana asta nebuna, din iuresul in care traim, si sa-mi fac ordine inlauntrul meu. In zarva ce ne inconjoara, aproape ca nu ma mai aud nici pe mine, ca sa pot deosebi ce e important, esential, si ce e nesemnificativ, pasager. E timpul sa asimilez temeinic lectiile de viata pe care le primesc: curand voi implini 30 de ani si n-am voie sa-mi mai risipesc energiile si timpul in tot felul de lucruri. Sufletul si corpul meu dau semne de oboseala si risc sa-mi pierd unele din criteriile cu care plecasem la drum. A sosit timpul sa-mi restabilesc reperele de altadata, sa-mi cantaresc mai bine optiunile si sa-mi analizez la rece reusitele, ca si nereusitele. In confuzia generala de valori, mai ales noi, tinerii, avem nevoie mai mult ca oricand de repere sigure, de adevarate modele morale si artistice - din pacate, tot mai rare in ultima vreme. Avem nevoie vitala de dascali care sa ne indrume atent pasii, de prieteni si colegi pe care sa ne putem baza si la greu, nu doar la bine; de regizori care sa ne urmareasca si sa ne construiasca evolutia si de exemplele unor mari actori care stiu sa ramana si oameni, pe cat de buni profesionisti sunt.
Eu am avut sansa de a intalni si de a lucra cu asemenea raritati umane. Am pornit la drum cu Felix Alexa, care a avut incredere sa ma debuteze pe prima scena a tarii, in stralucita feerie "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare. Apoi l-am intalnit pe Iuri Kordonski, regizor de valoare internationala, revenit sa lucreze cu actorii romani pe care ii stimeaza si cu tineri in care crede si le urmareste atent e
