A început prin a crea rochii pentru păpuşi. Mai târziu le-a înlocuit cu personaje reale, ajungând în scurt timp să fie designerul lor preferat.
„Dumnezeu mi-a dat şansa şi norocul să fac ce-mi place“, mărturiseşte designerul Mihaela Iacob, cea care a ajuns în scurt timp în inimile oltenilor care îi îmbracă piesele de vestimentaţie. Meticulozitatea este atuul ei, cel care face casă bună cu pasiunea şi dragostea pentru frumos. În ziua întâlnirii noastre, am găsit-o pe Mihaela Iacob în atelierul său. Aplecată asupra unei schiţe. Cu un creion în mână şi o foaie de hârtie în faţă. O clientă îi adusese o pereche de sandale. Îşi dorea o piesă care să se asorteze cu încălţămintea sa, aşa că designerul a început să deseneze viitoarea toaletă. O rochiţă special creată, o piesă unicat, aşa cum se întâmplă deseori cu hainele care iau naştere din mâinile creatoarei şi a echipei sale. Fiecare piesă are importanţa şi locul ei în sufletul designerului, ceea ce face ca fiecare despărţire să fie dureroasă. Şi atunci, când ea nu-i dă pace, Mihaela Iacob păstrează piesa originală. „E ceva din sufletul meu. Nu pot renunţa la ele“. Aşa s-a întâmplat şi cu rochia aceea de mireasă, piesa de rezistenţă a colecţiei toamnă - iarnă 2006. O rochie nonconformistă, roşie, cu aplicaţii manuale. După ce a creat-o, şi-a jurat că nu se va despărţi niciodată de ea. Şi aşa a făcut. Şi astăzi rochia tronează la loc de cinste în atelierul designerului. Acolo, aproape de sufletul său.
O întoarcere în timp
Şi dacă astăzi lucrează cu cele mai sofisticate materiale aduse de peste mări şi ţări, satin, organza, mătase naturală, voal, tul, tafta, mai ieri îşi tăia propriile haine pentru a croi ceva deosebit pentru păpuşile sale, prietene de joacă. Aşa şi-a deprins primele tehnici. Mai târizu a început să lucreze pentru ea şi colegele de liceu. „Îmi ajustam deseori hainele pentru c
