Dai Sijie, "Complexul lui Di", roman, traducere si note de Daniela Boriceanu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 336 pag.

Am citit cu intarziere acest roman care-mi scapase la vremea aparitiei lui, in 2004, dar care se mai gaseste in librarii si ma grabesc sa vi-l recomand fiindca mi s-a parut o mica bijuterie de umor si inteligenta narativa. Cartea de debut a lui Dai Sijie, Balzac si Micuta Croitoreasa chineza, tradusa tot la Polirom in 2002, si pe care v-am prezentat-o in aceasta pagina, ma facuse, prin amestecul insolit de gingasie, situatii comice si contestare politica, sa tin minte numele autorului. Scriitori chinezi contemporani nu prea avem ocazia sa citim, daca nu s-au exilat in Occident si nu si-au cucerit acolo notorietatea. E cazul lui Gao Xiangjian (Premiul Nobel 2000), al romancierei Shan Sa si al lui Dai Sijie, traitori cu totii la Paris de prin anii `80, dar care scriu numai despre tara natala. Daca premiatul Nobel e destul de greoi la lectura, iar Shan Sa scrie romane istorice si pline de culoare si poezie despre China eterna, Dai Sijie mi se pare cel mai simpatic si mai apropiat de intelegerea noastra, prin temele terifiante si bufone in acelasi timp, inspirate din propria biografie. S-a nascut in 1954, in plin maoism, in provincia Fujian. Fiu al unui reputat dentist, a trait destul de bine pana in adolescenta, cand Revolutia Culturala i-a trimis tatal in lagar (fiindca odinioara ii plombase dintii maresalului dusman al lui Mao, Ciang-Kai-Shi), iar pe adolescentul cu drag de carte l-a smuls din familie si l-a obligat la munca in agricultura, intr-un catun, pentru a-i vindeca "spiritul burghez". Dupa moartea lui Mao, in 1974, i s-a ingaduit sa-si reia studiile si s-a inscris la Facultatea de Arte Frumoase din Beijing. Tanarul hranit cu literatura occidentala citita pe ascuns a avut rezultate stralucite si a castigat prin concurs o bu