Cine are interesul (sau curiozitatea, precum am avut-o eu) sa se inscrie la un examen organizat de Ministerul Afacerilor Externe la Bucuresti, trebuie sa posede, dincolo de ceva cunostinte in materie, si foarte multe pile bine puse, si nervi de otel, obraz gros, rabdare infinita si o doza destul de ridicata de umor negru.

Cine are interesul (sau curiozitatea, precum am avut-o eu) sa se inscrie la un examen organizat de Ministerul Afacerilor Externe la Bucuresti, trebuie sa posede, dincolo de ceva cunostinte in materie, si foarte multe pile bine puse, si nervi de otel, obraz gros, rabdare infinita si o doza destul de ridicata de umor negru. In aceasta institutie, in care ma asteptam sa gasesc profesionalism si bun simt, domnesc inca o mentalitate si o atitudine din vremuri de neagra amintire, care pe un tanar de astazi, pur si simplu il naucesc.

Concursul la care ma refer aici s-a organizat pentru ocuparea unor posturi de referenti la Institutele Culturale Romanesti din strainatate. Trecem peste faptul ca este un non-sens ca Icr sa nu fie un organism independent, ci sa apartina logistic de Mae - cu alte cuvinte, in spatiul destinat culturii romanesti si reprezentarii ei in strainatate, deciziile cele mai importante sa fie restrictionate administrativ si bugetar de catre minister. Dincolo insa de aceasta problema de fond, trebuie "evidentiate" atitudini si tipicuri care fac de rusine o institutie ce se doreste moderna si cu un rol important de reprezentare.

Cand vrei sa ceri o informatie la telefon, la Departamentul de Relatii Publice, o voce acra te repede imediat si te face de doua parale, ca ai indraznit sa deranjezi. Cand ajungi la inscrieri, o cunosti "in direct" pe d-na posesoare a acelei voci, bine fardata si coafata, dar care mai tine inca o data sa te puna la punct, pentru cine stie ce nimicuri. La proba scrisa, desfasurata intr-un mod sc