Cu ocazia unei delegatii în judet facuta ieri am reusit în sfârsit sa ies putin din viata sufocanta a orasului. Pesemne ca mi-a fost dat sa evit pentru o zi trotuarele prafuite, strazile ticsite de masini si terasele care nu te mai atrag în nici un fel. Desi caldura a reprezentat unul dintre factorii pentru care hainele mele nu se mai dezlipeau o clipa de pe corp, am simtit cu adevarat ca sunt în afara orasului. Multe vaci pe marginea drumului, batrâni stând rezemati de bancuta din fata casei… poate la o posibila bârfa. În drumul meu am ajuns si în comuna Hodac, unde satenii sarbatoreau cu mult tam tam Udatul Nevestelor. Un obicei devenit traditie, Udatul Nevestelor, a adunat ieri locuitori atât din satele învecinate cât si din Hodac. În centrul comunei erau amplasate scena si bancutele, pline pe la ora 13 de matalute si domni, gata sa urmareasca sirul evenimentelor. Toridul soare, care nu ne-a scutit cu nici un chip ieri, a explicat si prezenta palariutelor în diverse culori, pe capul stimabililor localnici. Mirosul de mici se simtea la tot pasul, ademenind buzunarele "flamânzite". Tarabele decorate din cap pâna în picioare încarcate de haine, jucarii, papucei mai mult sau mai putin de calitate, asteptau cumparatorii. Copiii se jucau cu pistoalele cu bile, probabil atunci achizitionate de parinti binevoitori, taman în fata scenei. Nu are rost sa ma ascund ca am experimentat si eu, ca si altii de altfel, durerea de a fi "împuscat" în lupte crâncene. Pe bancutele de lânga biserica satului stateau aliniate cucoanele dichisite, la vorba. Este foarte probabil ca la un moment dat sa fi ajuns si eu sursa lor de povestiri nemuritoare, nu de alta dar nu mi-au scapat privirile lor, aruncate printre miscari subtile ale buzelor.

Amalia MATEI

Cu ocazia unei delegatii în judet facuta ieri am reusit în sfârsit sa ies putin din viata sufocanta a orasului. Pesemne ca